Sistemul Informațional al Aeroporturilor

Generalitati Cadastru Aeroporturilor

Sistemul informational al aeroporturilor este un subsistem de evidenta si inventariere a
bunurilor imobile – terenuri si constructii – aflate în administrarea aeroporturilor, sub autoritatea
Ministerului Transporturilor. Face parte din grupul sistemelor de evidenta din domeniul
transporturilor si contine elemente comune în special cu sistemul informational al fondului
imobiliar si cu cel al drumurilor.
Zonele ocupate cu dotari tehnice caracteristice transporturilor aeriene sunt situate de
regula în apropierea intravilanelor marilor aglomerari urbane.
Executarea lucrarilor tehnice care vizeaza materializarea si determinarea coordonatelor punctelor
retelei de sprijin si ridicare, delimitarea amplasamentelor si întocmirea documentatiei cadastrale de
delimitare, executarea masuratorilor topografice pentru ridicarea detaliilor, prelucrarea elementelor culese
din teren si obtinerea planurilor cadastrale digitale împreuna cu baza de date textuale, constituie operatii care se parcurg asemanator cu etapele descrise pentru sistemul informational al fondului imobiliar.
Delimitarea suprafetelor de teren destinate transportului aerian se poate face:
– ca lucrare executata special în acest scop, de catre o comisie formata din autoritati cu functii de
raspundere în acest domeniu: directorul aeroportului, delegatul OCPI, delegatul primariei, executantii
masuratorilor, proprietarii imobilelor care se învecineaza cu aeroportul
– ca lucrare executata la introducerea cadastrului general sau a altor sisteme informationale specifice
domeniului imobiliar-edilitar sau fondului agricol.

Elemente functionale ale aeroportului

În vederea asigurarii conditiilor pentru transportul aerian sunt amenajate spatii si zone cu functionalitati
specifice bine delimitate si organizarte de asa fel încât fluxurile de activitati sa se desfasoare într-o însiruire logica, într-o perfecta corelare.
Pentru a putea cunoaste elementele functionale ale unui aeroport este necesar sa fie prezentate unele
elemente de infrastructura specifica domeniului, deoarece acestea fac obiectul ridicarilor topografice.
Elementele principale ale unui aeroport sunt aerogara (pentru calatori si/sau cea pentru marfuri) si pista
de decolare-aterizare.
In vederea crearii legaturii între acestea si pentru asigurarea spatiilor necesare serviciilor, pe cuprinsul
aeroportului mai sunt amplasate:
· suprafata de trafic a aerogarii – destinata operatiunilor de îmbarcare-debarcare a calatorilor si
coletelor postale, spatii care pot fi situate în imediata vecinatate a aeroportului, operatiile de
îmbarcare-debarcare fiind realizate cu tuneluri ce fac legatura directa între aeroport si aeronava sau
sunt amplasate la o oarecare distanta, deplasarea persoanelor facându-se cu vehicule de transport
rutiere de tip autobuz; de remarcat ca în acest loc se produce si alimentarea aeronavelor cu
combustibil, încarcarea si descarcarea bagajelor si a alimentelor;
· spatiile de trafic de marfa – destinate încarcarii-descarcarii a avioanelor cargo în transportul de marfa
si colete postale, caz în care amplasarea se face cât mai aproape de depozite;
· suprafata de stationare – pentru stationari îndelungate ale aeronavelor aflate în operatii de întretinere
periodica;
· suprafata de trafic pentru aeronave în tranzit – unde se efectueaza alimentarea cu carburanti, operatiile
de întretinere pe durata unei stationari temporare;
· caile de rulare destinate circulatiei la sol a aeronavelor si vehiculelor rutiere (cisterne, autobuze,
vehicule de marfa si de bagaje, vehicule pentru transportul hranei pentru consum la bord, vehicule
pentru curatenia aeronavei, scari de acces, vehicule de interventie etc.) si care fac legatura cu spatii cu
diverse functiuni si pe care se circula cu viteze recomandabile si pe traseele cele mai scurte;
· bretelele – utilizate pentru intrarea si iesirea de pe pista;
· platformele de asteptare pe calea de rulare – suprafata delimitata pe care aeronavele asteapta
permisiunea de acces pe pista pentru decolare si pot fi depasite de altele aflate în miscare;
· punctele de asteptare pe calea de serviciu – destinate vehiculelor de serviciu;

· spatiile de garare si întretinere a aeronavelor, acoperite (hangare) si/sau descoperite;
· spatiile de garare pentru vehiculele de serviciu;
· depozitele cu utilizari diverse;
· turnul de control, componenta obligatorie, care are menirea de a prelua si dirija aeronavele pentru
aterizare-decolare;
· statiile radar pentru dirijarea aeronavelor, mai ales în conditii de vizibilitate redusa;
· statia meteo care elibereaza buletinul meteo de ruta, în care sunt consemnati parametrii fizici ai
atmosferei pe traseul ce urmeaza a-l strabate aeronava (vânt, nebulozitate, fenomene orajoase etc.);
· spatiile speciale pentru parcarea autoturismelor;
· sisteme de aparare sol-aer în caz de invazie ori atac;
· sisteme optice de balizaj care flancheaza pistele pentru decolare-aterizare, pentru a spori siguranta
traficului la sol.

Aeroporturile sunt amplasate la distante de câtiva km fata de localitatea pe care o deservesc din ratiuni
de protectie a spatiilor locuite de efectele neplacute pe care le genereaza vecinatatea unui aeroport: zgomot, vibratii, poluare a aerului. Cu cât aeroportul este mai important, cu trafic mai sustinut, cu atât distanta este mai mare. Aceasta face necesara o legatura directa si cât mai rapida între aeroport si localitate, legatura care se poate realiza prin sosele, autostrazi, cai ferate.
Un regim special îl au terenurile situate în apropierea aeroporturilor, deoarece reprezinta zone de
siguranta cu acces restrictionat, dar si zonele de protectie stabilite pe directia culoarelor de zbor, care sunt proprietatea altor cetateni dar, pe care s-au instituit restrictii cu privire la regimul construire si la regimul de înaltime al constructiilor.

Powered by BetterDocs

Scroll to Top